În  satul  Negrea  au  fost  şi  sînt  mulţi  oameni  buni  şi  mărinimoşi,  adică  cu  suflet  mare.  Ei  au  săpat   fîntîni,  inclusive  în  cîmpuri,  au  construit  răstigniri,  poduri,   au  săţit  copaci  şi  multe  alte  lucruri  frumoase  şi  folositoare  comunităţii.  Însă  printre    ei  i-am  remarca  indeosebi  pe  doi,  mai  ales  pentru  faptul  că  deşi  nu  au  fost  băştinaşi  din  satul  Negrea,   au  îndrăgit   cu  adevărat  această  vatră  de  rai  şi  sau  dedicate  în  totalitate  oamenilor  de  aici.   –   Unul  dintre  ei  este  Andrei  Şeptefraţi,    întemeietorul  primei  Gospodării  Agricole  din   satul  Negrea  – sovhozul-fabrică  „Pravda”  şi  conducătorul  ei  pe  parcursul  a  aproximativ  20 de ani.   D-lui  a  fost un  om  rafinat,    inteligent,  înţelept,  bun  la  inimă  şi  curat  la  suflet,  de  o  omenie  şi  cumsecădenie  rar  întîlnită.  Avea  un  spirit  de  gospodar  înnăscut.  Aici,  în  gospodăria  pe  care  o  conducea  d-lui  cu  dibăcie,   erau  cele  mai  frumoase  vii,  cele  mai  roditoare  livezi,  cele  mai  mănoase  grîne  din  împrejurimi.   Îşi  iubea  nespus  meseria,   muncea  cu  pricepere  şi  tragere de inimă.    Dar  marea  lui  grijă  şi  preocupare  era  îndeosebi  –  bunăstarea  negrenilor.  Îi  iubea  foarte  mult,  ca  pe  părinţii,  ca  pe  fraţii,   ca  pe  copii  şăi.  Mereu  le  era  alături,   mereu  îi  ajuta  cu  cuvînt  bun,  cu  o  povaţă,  cu  materiale  de  construcţie,  cu  transport,  cu  tot  ce  putea.                                                                                                        

Ne-a   construit  drumuri,  poduri,  fîntîni  a  construit   şi  prin  sat  şi  pe  ogoare,   ca  să-şi  potolească  oamenii  setea  cînd  se  află  în  cîmp  la  muncă.  Toate  edificiile  de  menire  social-culturală  din  sat: scoala,  grădiniţa de copii,  casa  de  cultură,  ambulatorul  medical,  clădirea  administrativă  şi  multe,   multe  altele,  tot  d-lui  i  le  datorăm.  Noi,  acei  care  am  ajut  norocul  de  a  munci  alături  de  dlui,    nu-l  vom  uita  niciodată.  Însă  după  neschimbata  lege  a  vieţii,   rîndurile  noastre  se  răresc  treptat. Şi   deaceea  pentru  copiii,  pentru  nepoţii  şi  strănepoţii  noştri,  care  nu     l-au  cunoscut  personal,  pentru  ca  să-i  cunoască  faptele  şi   să-l  cinstească  în  viitor,  am  hotărît  să-i  înveşnicim  memoria  prin  denumirea  străzii  principale  a  satului  în  cinstea   d-lui  –  Andrei  Şeptefraţi,    şi  prin  înălţarea  unui  bust.   Ne  închinăm  în  faţa  d-lui  pănă  la  pămînt  şi  îi  spunem  cu  toţii  împreună  –   

 MULTUMIM

–  Al  doilea  om  căriua  ne  închinăm  cu  plecăciune   este   Serghei  Anisei,  un  domn  în  adevăratul  sens  al  cuvîntului,   învăţător   şi  directorul  şcolii  din  sat   pe  parcursul  a  36 de   ani.

Acest  om  a  fost  mereu  pentru  discipolii  săi   un   adevărat  model  în  toate.     Un  om  inteligent,  rafinat  şi  sociabil,  care    găsea   întotdeauna   limbă  comună  şi  teme  comune  de  discuţii  cu  toată  lumea,  de  la  mic  la  mare.    Într-un  mod  numai  de  el  ştiut  a    reuţit  să  cultive  oamenilor  din  Negrea  frumoase  şi  preţioase   calităţi   ca:  inteligenţa,  bărbăţia,  rafinamentul,  omenia,  cumsecădenia,  receptivitatea,  compătimirea,   dragostea  de  părinţi,  de   sat,  de  ţară  şi  obiceiuri,    bunăvoinţă  şi    iertare.    

Mai  există  şi  în  ziua  de  astăzi  oameni  care  fac  ceva  pentru  suflet,  pentru  memorie,  pentru  istorie.  Astfel  de  oameni  sînt  cuplul  Andrei  şi  Olga  Tabără,  care după  ce  şi-au  pus  copiii  la  cale,  în  toamna  anului  2014  au  sărbătorit  nunta  de  aur,  iar  în  primăvara aceasta   s-au  gîndit  să  construiască  o  răstignire  în  sat,  care   să  rămînă  pentru   generaţiile  viitoare  ca o  amintire,  ca  un  exemplu  de  bunătate,  mărinimie  şi  respect  pentru  satul  în  care  s-au  născut  şi  şi-au  petrecut  viaţa.   Dorinţă  aveau  dar  nu  le  venea  ideea  unde  şi  cum  să  o  facă  mai  bine.  Şi  după  cum  e  tradiţia  la  Negrea  –  cu  orice  întrebare  şi  după  orice  sfat  lumea  se  duce  la  domnul  primar,  aşa  şi  au  făcut.  După  cîteva  discuţii    cu  d-nul  primar  Ştefan  Mangîr,   care  a  dorit  ia  parte  activă  împreună  cu  familia  sa  la  această  construcţie,    de  comun  acord  au  ajuns  la  comcluzia  că  cel  mai  bun  loc  ar  fi  –  la  intrarea  în  cimitirul  din  sectorul  „HORJA”,  iar  cel  mai  bun  şi  mai  potrivit  material  ar  fi  piatra  de  cosăuţi.  În  scurt  timp  au  trecut  de  la  vorbe  la  fapte.  Li  s-au  mai  alăturat  şi  cei  doi  feciori  Gheorghe  şi  Sergiu  Tabără,  apoi    încă  un  om  cu  sufletul  frumos,  Ion  Mangîr,  a.n.  1941,  care,  Dumnezeu  să-l  ierte,  doar  o  săptămînă  în  urmă  a  plecat  în  lumea  celor  drepţi.    Cu  ajutorul  lui  Dumnezeu  şi  a  altor  creştini  din  sat  care  şi-au  adus  aportul,  duminică,  pe  data  de  6  septembrie  a  fost  sfinţită  această  frumoasă  răstignire  şi  a  fost  organizată    o  masă  de  sărbătoare  în  sănătatea  celor  care  au  contribuit  la  înălţarea  ei.