Lăcașe de cult
Mănăstirea din s. Negrea, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil este o mănăstire nouă, construcţia căreia a început în anul 1995. Baza principală la construcţia acestui lăcaş sfînt este fosta biserică a satului Negrea , care a fost construită în anul 1878. Biserica a fost amplasată de buneii şi străbuneii noştri într-un loc minunat , sub pădure. Dacă această biserică ar avea grai să ne vorbească ar putea să ne spună cu mult mai multe decît ceea ce ne mărturisesc creştinii care locuiesc în această localitate de la construcţia ei şi pînă în zilele noastre.
După cum mărturisesc creştinii, în vara anului 1969 asupra acestui sat s-a abătut o nenorocire foarte mare : o alunecare masivă de teren a dărîmat aproape toate casele din sat. Aceste alunecări de teren au ajuns la cîţiva metri de biserică şi ocolind-o , şi-a schimbat direcţia la dreapta şi la stînga lîsînd în urmă sfîntul lăcaş neatins, doar cu cîteva crăpături neînsemnate . Mărturisea, încă fiind în viaţă, preotul Filip Zagnat că în Ziua Duminicii Mari, anul 1969, săvîrşea Sfînta Liturghie şi creştinii ieşind au văzut cum la poarta bisericii pămîntul parcă se rupea, îl tăia cineva şi această tăietură se adîncea văzînd cu ochii, ajungînd la 6-7 metri, făcîndu-se ca o prăpastie dintre biserică şi poarta ei. Alunecarea de teren a intors şi tot pămîntul din cimitir , plutind pe deasupra sicriile şi trupurile răposaţilor. Sfînta Liturghie a Duminicii Mari a anului 1969 a fost ultima , fiindcă după aceasta biserica a fost închisă. Nimeni din acei creştini nu s-au gîndit că închiderea acestui lăcaş va dura mult timp, dar cu părere de rău a durat aproape 20 de ani , pînă în 1988. În perioada acestui timp îndelungat,creştinii au ţinut în loc sigur cheile bisericii şi nu le-au dat nimănui ca să transforme , ca şi în alte biserici, în depozite, magazine, cluburi şi altele cum se făcea în vremea stagnării . Ei au înţeles, deşi erau presiuni mari, că lucrurile sfinte nu se calcă în picioare . Au încercat , cu propriile forţe, să ţină uşile bisericii încuiate şi în fiecare an în secret făceau reparaţie cosmetic şi o împrospătau. Datorită unora ca aceştea s-au păstrat icoanele şi toate atributele bisericeşti pentru ca ea să funcţioneze astăzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi datorită creştinilor, prin străduinţa lor , în vara anului 1988, la Duminica Mare s-a redeschis şi s-a săvîrşit prima Sfîntă Liturghie de către preotul de atunci Grigorie Iovu.
În anul 1992 prin Binecuvîntarea arhierească a fost numit ca paroh la această biserică preotul Andrei Tîrsînă. În anii 1993-1994 preotul Andrei împreună cu creştinii şi gospodăria agricolă din sat au făcut reparaţie capitală lăcaşului, după care tot în 1994 a fost sfinţită. Ţinînd cont de miraculoasa păstrare a bisericii de alunecările de teren din 1969, preotului Andrei Tîrsînă împreună cu creştinii din sat au luat hotărîrea de a transforma această parohie în mănăstire de parte femeiască. Astfel, începînd cu anul 1995, cu Binecuvîntarea Înalt Preasfinţitului Vladimir, atunci Arhiepiscop al Chişinăului şi al întregii Moldove s-au început lucrările de construcţie. În anul 1997, la 27 februarie , la Departamentul Cultelor, prin ordinul nr.40 a fost înregistrată Mănăstirea Negrea ( în construcţie) . În anul 2000, la 31 octombrie, s-au deschis larg porţile acestei mănăstiri şi a fost sfinţită şi numit ca duhovnic–administrator Andrei Tîrsînă . În august 2004 s-a sfinţit Biserica de vară, construită în cinstea „Acoperemîntului Maicii Domnului”. Cu ajutorul creştinilor şi cu ajutorul nemijlocit al episcopului Dorimedont, episcop de Edineţ şi Briceni, la mănăstire au fost aduse părticele a sfintelor moaşte a 18 sfinţi cuvioşi părinţi de la Sfînta Lavra din Kiev şi au rămas ca un dar mare şi sfînt la această mănăstire. Mănăstirea Negrea se află la o distanţă de 60 km de Chişinău. Dispune de 30 de chilii, trapeza, stareţie, biserica de vară, biserica de iarnă, de pămînt arabil şi celelalte încăperi auxiliare necesare.