Satul Negrea este oarecum deosebit de celelalte din apropiere. Ceea ce îl deosebește este faptul că aici, nici în trecutul îndepărtat, nici în prezent nu  este vestit sau cunoscut prin ceva anume, dar prin faptul că oamenii sunt harnici, gospodari, pricepuţi şi foarte descurcăreţi, ei au găsit mereu şi găsesc şi azi  putere de voinţă, curaj, înţelepciune şi pricepere pentru a ieşi din orice situaţie.

Cea mai mare bogăţie a satului nostru sînt oamenii, oamenii inteligenţi şi omenoşi care trăiesc în pace şi înţelegere cu sine însăsi si cu toată lumea,  care se stăruie ca tot ce au mai bun şi mai de preţ să le dea copiilor lor. S-au stăruit din totdeauna să le cultive în suflet aşa calităţi  preţioase ca:  omenia, cumsecădenia, hărnicia, dragostea de carte, dragostea de ţară, de neam. Iau învăţat să nu-şi uite nici odată rădăcinile, datinile, obiceiurile şi  tradiţiile. Ceea ce-i deosebeşte pe negreni de alte sate din Moldova este faptul că ei nu erau vestiţi prin ceva anume, (de exemplu olărit, ţesut covoare,   sau altceva), dar faptul că ei se pricepeau să facă de toate, şi pe toate le făceau bine. Făceau din lemn: butoaie, căzi, putini pentru brînză şi murături,  cociţe (tocitori sau mai contemporan grafin) teascuri, unelte pentru prelucrarea lînii şi ţesut, ridicau case. Din stuf făceau diferite rogojini, înveleau  case cu stuf. Aproape toţi gospodarii îşi împleteau singuri din lozie coşuri pentru cules poamă şi alte obiecte, împleteau garduri,  sîsîece şi căruţe din  nuiele. Erau mulţi meşteri care meştereau din tablă.

Cînd un gospodar îşi ridica casa, aproape tot satul şi rude şi stăini veneau la clacă. Spre exemplu  in anii 80, la clacă se adunau circa 120 de oameni, majoritatea din ei nu erau invitaţi şi pînă la amiază casa era lichită. Se cultiva îndeosebi grîu, orz, porumb, răsărită şi viţă de vie. Dar se cultiva şi in şi cînepă, care mai apoi erau prelucrate şi din care gospodinele ţeseau pînză pentru îmbrăcăminte,  aşternuturi şi zestre.

Întrucît mîndria moldovencelor a fost dintodeauna diversitatea de tradiţii în arta populară, nici gospodinele din satul nostru nu  erau mai prejos. Meşteşugul teşutului era răspîndit datorită obiceiului după care mireasa trebuia să aibă zestre atît ţesută şi brodată de mama ei, cît şi de ea însăşi.

La Negrea se ţeseau şi covoare, dar mai puţin, cel mai mult se ţesea ţol, lăicere, picheră, cadrel, mai tîrziu au început a țese cudri, prosoape, feţe de masă, ştergare, trăiste. Pentru necesităţile gospodăreşti se ţesea şi pînză de sac, din care se închegau saci sau veretci (pînză mare, din mai mulţi laţi  adăugiţi, pe care se băteau fasolele, se treiera grîul  ş.a.) De asemenea şi pînza din care se confecţionau hainele, tot era ţesută manual. Pentru haine ii,  izmene, cămăşi ş.a., se folosea pînza din in şi bumbac, iar din lînă se făceau iţari, sumane.

După cum negrenii au cinstit cu sfinţenie sărbătorile, ei le  petreceau împreună cu rudele şi oaspeţii dragi în cea mai  frumoasă şi curată odaie din casă “casa mare” care era şi ea la rîndul ei împodobită cu cele  mai frumoase lucruri pe care le aveau gospodarii: covor, prosoape brogate frumos, cu horboţică împrejur, lăiţile erau aşternute cu cele mai frumoase  ţoale, iar pe pereţi erau atîrnete  fotografiile părinţilor şi buneilor. În “casa mare” se făceau cumătriile, din “casa mare” se măritau fetele, tot aici se   făceau nunţile, tot din “casa mare” se petreceau răpoşaţii în lumea celor drepţi şi tot aici se făceau praznicele de pomenire. Mulţi dintre consătenii noşti mai păstrează şi astăzi aceste frumoase tradiţii, cu toate că “casa  mare” a suferit într-o oarecare măsură o  stilizare contemporană.

În prezent d-na Lidia Obleac amenajează muzeul satului Negrea: aranjează obiectele colecționate de la cetățenii satului pe parcursul anului  2014-2015, de aceea  rugăm persoanele care mai dețin careva obiecte vechi  (diferite broderii, covoare, lăicere, cadrel, cudri, prosoape, fețe de pernă, doroște, fețe de masă,  oale, ulcele, icoane vechi, fotografii, dar și obiecte din lemn: rășnită, cob, putinele, chiar și obiecte mai mari: plug, căruță ș.a pentru că va fi amenajată și curtea) care ar putea deveni exponate de muzeu să le doneze la muzeu unde vor fi  păstrate pentru ca  copii, nepoții și strănepoții să cunoască istoria satului natal.